Inspiratie pentru schimbare: Performanta organizationala si fericirea personala

Ca si coach am antrenat o echipa de manageri ai unei organizatii din productie, responsabili pentru punerea in functiune a unei unitati importante pentru companie. Era o sarcina foarte provocatoare si stresanta iar in mijlocul operatiunilor, liderul organizatiei a suferit un atac de cord. A avut norocul sa fie transportat de urgenta la spital si a reusit sa se recupereze in cateva saptamani. Dar cand s-a intors la serviciu, si-a dat seama ca nu mai poate continua in modul in care lucrase pana atunci si ca nu isi doreste sa plece si sa isi caute un rol de conducere mai “caldut”. A ales sa ramana si sa schimbe modul in care si el si echipa lui munceau, astfel incat sa nu mai lucreze nebuneste toate acele ore suplimentare ca inainte si sa plece de la fabrica la timp pentru a fi acasa la cina cu familia. Si astfel am inceput sa lucram impreuna, intr-un proiect de coaching al echipei care conducea aceasta organizatie. Le-am spus ca urma sa isi aloce mai mult timp pentru reflectie si invatare, pe masura ce lucrau pentru a indeplini totul la termen. La inceput nu cred ca au crezut ca vor reusi sa schimbe ceva sau sa isi faca timp sa gandeasca in profunzime, dar treptat si-au dat seama ca se poate sa lucreze intr-un ritm diferit si totusi sa fie si eficienti, in acelasi timp.

Ceea ce a devenit foarte clar pentru aceasta echipa de manageri a fost faptul ca trebuiau sa inlocuiasca munca grea cu munca inteligenta. Adica, inainte, oamenii munceau frenetic, ore suplimentare foarte multe, multa presiune pentru atingerea rezultatelor – si acest lucru li se parea normal. Cand au ales sa nu mai munceasca atat de intens, au creat un precedent pe care cei din jurul lor l-au putut urma si rezultatul a fost ca au inceput sa lucreze impreuna intr-un mod diferit, reusind sa realizeze ceea ce nu ar fi putut face niciodata prin munca suplimentara si eforturi supraomenesti.

 

Echipele deschise la invatare nu se construiesc pornind de la 0, ci prin evolutie, si totul se intampla pe masura ce conserva si imbunatatesc ceea ce functioneaza si renunta la ceea ce nu functioneaza. Acest mod de operare, implica aliniere, actiune si reflectie. Implica ca din cand in cand, echipa sa se dea un pas in spate si sa gandeasca profund.

Oamenii sunt cei care produc orice transformare organizationala. Increderea si concentrarea asupra modului in care impreuna ating rezultatele, sta la baza invatarii colective. Pe masura ce calitatea colaborarii se imbunatateste, calitatea gandirii se imbunatateste. Pe masura ce membrii unei echipe iau in considerare mai multe fatete ale unei probleme si impartasesc un numar mai mare de perspective diferite, calitatea actiunilor lor se imbunatateste, ceea ce duce in cele din urma la imbunatatirea rezultatelor la nivelul intregului sistem.

Din perspectiva mea, fericirea in mediul organizational nu presupune o viata lipsita de provocari si dificultati, de fapt cu cat oamenii sunt mai angajati si mai devotati muncii lor, cu atat sunt mai dispusi sa se confrunte cu probleme dificile si sa invete sa se depaseasca pe ei insisi. Sunt dispusi sa faca lucruri chiar in afara zonei lor de confort, sunt dispusi sa esueze in cautarea lucrurilor care chiar conteaza pentru ei. Adevarata provocare este de a crea acest cadru de lucru in echipa, in care oamenii se simt auziti, simt ca pot contribui cu tot ceea ce sunt ca oameni si in care conteaza si ceea ce este important pentru ei, nu doar pentru organizatie.

O modalitate de a ne uita la fericire, mai ales in mediul organizational, este legata de a avea perceptia ca viata ti se indreapta in directia in care ai sansa de a contribui la o schimbare pozitiva, un viitor mai bun. Una dintre principalele responsabilitati ale liderului, in acest context, este de a articula o directie care aduce o schimbare pozitiva si a impartasi aceasta directie cu oamenii din jurul lui – creeaza astfel cadrul pentru contributie si invatare.

Din perspectiva mea, nu este un accident faptul ca povestea echipei care a reusit sa faca trecerea de la munca grea la munca inteligenta, evidentiaza multa deschidere la invatare si angajament fata de calitatea muncii prestate – ele au venit odata cu crearea unui mediu de lucru plin de semnificatie, cu conversatii onestite si cu recompense personale mari. Productivitatea personala si productivitatea organizationala sunt strans legate – prin asta nu vreau sa spun ca oamenii trebuie sa munceasca 12 ore in loc de 8. Vreau sa spun ca oamenii simt cand slujbele lor au mai multa semnificatie si ca astfel devine mult mai usor sa obtii un impact crescut asupra afacerii.

Daca ne pretuim vietile cautand sa realizam ceea ce conteaza cel mai mult pentru noi si muncim impreuna cu oameni pe care ii apreciem, vom avea parte de fericire si implinire. In acest sens, fericirea este un rezultat firesc al unei vieti traite in slujba unei cauze mai mari decat noi.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.