„Eroii” din organizații sau despre transformare și lecțiile sale

Una dintre cele mai mari satisfacții ale meseriei de coach profesionist este legată de faptul că sunt martora transformării unor persoane, echipe și, prin ei, a unor organizații. Transformarea este una dintre direcțiile de business importante în perioada aceasta, pentru organizațiile care vor să fie performante și prezente în piața locală sau globală. Observ adesea cum abordarea transformări în organizații este foarte strans legată de procesele sale de business și modul de operare și mai puțin legată de oamenii care fac transformarea și care au nevoie ei înșiși să se transforme. Cred că mai suntem abia la începutul dezvoltării de capablități de transformare, deși există în piață în acest moment destul de multe reușite dar și mai multe eșecuri.

Din rolul de coach eu pot vorbi despre oamenii care fac transformările sau sunt parte a transformării. Sunt oameni în roluri formale ce au ca obiectiv conducerea transformării și sunt oameni în roluri informale, roluri mai puțin explicite în conducerea sau influențarea transformării, însă ei contribuie realmente în acest proces. Sunt oameni în roluri executive sau oameni în roluri manageriale, cu diverite titulaturi.

Transformarea organizațională este aria de business care mi-a facilitat întalnirea cu cei mai mulți „eroi”. Folosesc acest cuvant în toate înțelesurile sale, așa cum este descris în DEX

Erou 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. În mitologia greco-romană -Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite). În prezent, campurile de luptă sunt cele din activitatea noastră de zi cu zi iar războaiele au căpătat și o dimensiune organizațională. Cred că în prezent mediul organizațional este cel care creează cei mai mulți eroi.

Mai am însă o perspectivă pe care vreau să o aduc aici în înțelegerea eroului – este dimensiunea arhetipală oferită de Joseph Campbel în cercetarea și cartea sa Eroul cu o mie de chipuri.

Descrierea lui Campbell a modului în care eroii devin eroi coincide cu înțelegerea mea despre lideri și leadership, în mediul organizațional și nu numai. Mie mi-a oferit perspective utile pentru liderii pe care eu îi cunosc și îi apreciez, precum și despre tiparele vieții mele.

Pentru Campbell, un „erou” nu este o persoană perfectă, care face întotdeauna lucrurile cum trebuie sau care se jertfește pe sine pentru o cauză nobilă. Un erou este un om ca ni toți însă este cineva care  „a găsit, a obținut sau a făcut ceva dincolo de sfera normală a realizărilor și care și-a dedicat viața pentru ceva mai important decat el/ea sau pentru altcineva”. Eu am întalnit astfel de oameni – cu unii dintre ei am avut onoarea să colaborez. Cea mai  interesantă parte din opera lui Campbel este descrierea motivului pentru care eroii au ajuns așa. Eroii nu sunt eroi de la început; ei devin astfel pe parcursul vieții lor.

Ei încep de obicei ducand o viață obișnuită, într-o lume obișnuită și sunt atrași de „ chemarea aventurii” (o oportunitate, o provocare, o ambitie primita sau auto setata…). Aceasta îi duce pe un drum al încercărilor plin de lupte, tentații, succese și eșecuri. Pe parcurs, sunt ajutați de alții, adesea mai avansați în călătoria lor și care le servesc drept mentori si coach, deși ambii caștigă ceva din parteneriatul acesta. Ei dobandesc, de asemenea, aliați și dușmani și învață să lupte, adesea împotriva convențiilor. Pe parcurs dau peste tentații și au ciocniri și reconcilieri cu oameni importantți din viața lor. Își depășesc teama de luptă datorită hotararii lor extraordinare de a obține ceea ce vor și își dobandesc “puterile speciale” (abilitățile) atat din luptele care îi tentează și îi învață, cat și din darurile (sfaturile, perspectivele) primite.

De-a lungul timpului au și succese și eșecuri, dar au din ce în ce mai multe succese decat eșecuri, pe măsură ce devin mai puternici și se străduiesc mai mult, ceea ce duce la lupte tot mai mari și mai grele.

Eroii trec inevitabil prin cel puțin un eșec foarte mare (experiență pe care Campbel o numește „abis”) care îi testează dacă au capacitatea să își revină, să lupte mai inteligent și cu mai multă hotărare.

Dacă reușesc, ei se reinventează, parcurg o schimbare (o „metamorfoză”) în care simt frica ce îi protejează, fără să piardă energia care îi propulsează. Odată cu trimfurile vin și recompensele. Deși nu își dau seama cand sunt în luptă (în activitatea de zi cu zi), cea mai mare recompensă a eroului este ceea ce Campbell numește „răsplata” și anume cunoașterea specială cu privire la cum să reușești, pe care eroul a caștigat-o în călătoria sa.

De la un moment în timp, caștigarea luptelor și dobandirea mai multor recompense devin de obicei mai puțin captivante pentru eroi decat să transmită mai departe acea cunoaștere – „să înapoieze răsplata” (după cum a numit-o Campbell sau, să devină la randul lor mentori, formatori și coach pentru alții, așa cum văd eu). Odată ce răsplata a fost înapoiată, eroul este liber să se bucure de viață mai departe.

Te invit la reflecție:

  • În ce etapă din călătorie în care te afli?
  • Care sunt resursele și ajutoarele de care ai nevoie?
Hero’s journey

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.