Am cunoscut un lider care a indraznit sa viseze desi nu avea timp pentru vise. Avea timp pentru rezolvarea problemelor, care veneau una dupa alta, complexe, surprinzatoare, acaparatoare. Acest om se afla la “carma” unei organizatii, fiind conducatorul ei. In realitate, era doar un om foarte “prins” de angrenajul operatiunilor de zi cu zi si care muncea foarte mult pentru ca rezultatele sa fie cele asumate la inceputul fiecarui an. Intr-un moment de respiro, a facut o alegere surpinzatoare pentru el: a ales sa se uite la potentialul organizatiei si sa creada in el. A ales sa nu mai munceasca de unul singur si sa “care” de unul singur povara rezultatelor. A ales provocarea de a imparti in mod egal cu colegii sai responsabilitatea reusitei intregului angrenaj. Pentru prima data, impreuna cu colegii sai manageri, au gandit in comun viitorul organizatiei, potentialul ei si impactul pozitiv pe care il puteau avea in comunitatea lor. Si le-a placut sa simta ca pot fi relevanti in viata altor oameni, i-a inspirat sa isi asume ambitii noi. Si asa a inceput schimbarea – rezultatele pe care le-au atins au fost semnificativ mai mari fata de anii trecuti; mediul organizational era semnificativ mai deschis la dialog, provocare, umor, asumare a greselilor si inovatie; munca lor era frecvent mai usoara si mai provocatoare cu fiecare nou proiect; satisfactia si multumirea o simteai in aer….