Coachingul de echipă a început să fie un serviciu căutat în mediul organizațional la nivel global și local, și sunt în prezent în piață resurse diverse în direcția conturării acestei practici (cărți, cursuri de formare, video-uri, studii de caz). Fiind o practică aflată încă la început este multă confuzie legată de coachingul individual și coachingul de echipă sau de grup, de facilitare, training sau consultanță.

Din perspectiva mea de coach profesionist, cu practică individuală dar și de echipă de peste 13 ani, văd utilă contribuția fiecăruia dintre noi la dezvoltarea acestei profesii. Voi contribui cu o perspectiva persoanală în direcția aceasta, cu mențiunea că această perspectivă s-ar putea să nu fie completă, sau pe înțelesul tuturor și cu siguranță încă mai am multe de învățat în acest sens.

Descriu mai jos cateva distincții care pe mine mă ajută să am claritate ca și coach atunci cand sunt în prezența unui potențial client care este interesat de schimbare, transformare organică, din interior și atingere de rezultate noi, diferite de cele atinse în prezent.

Coachingul individual, așa cum este aceasta definit de către International Coach Federation, presupune „parteneriatul cu clientul într-un proces creativ provocator de gandire pentru maximizarea potențialului clientului.”

Coachingul de echipă are o definiție aliniată cu perspectiva individuală: „parteneriatul într-un proces co- creativ și reflectiv cu o echipă, cu dinamica sa și relațiile echipei, într-un mod în care echipa este inspirată să își maximizeze abilitățile și potențialul, pentru a-și atinge scopul și obiectivele comune„. Echipa ca întreg este clientul de coaching.

Coachingul de echipă are un nivel de complexitate mult mai mare decat coachingul individual, deoarece fiecare membru al echipei contribuie în echipă cu ganduri, idei, persprective, emoții, energie, istorie … diferite. Întreabă o echipă de 5 oameni ceva și vei obține explicit cel puțin 5 răspunsuri diferite. La nivel implicit, nivelul nespus din echipă, vei avea cel puțin 5 răspunsuri emoționale diferite, 5 seturi de credințe diferite, nevoi, dorințe și înțelegeri. La care putem adăuga și contribuția echipei ca întreg. Este un sistem complex chiar și în acest exemplu J

Scopul unei echipe este să unească diferențele membrilor către un obiectiv comun.

Rolul unui coach de echipă nu este să conducă schimbarea echipei ci să creeze condițiile necesare în echipă care susțin echipa însăși să își maximizeze potențialul.

Competențele coachingului individual și cele ale coachingului de echipă, așa cum sunt ele definite de International Coach Federation, au aceeași bază  (cu mențiunea că în coachingul de echipă competențele au căpătat un supliment, dată fiind bogăția ca manifestare și complexitatea sistemului).

A avea o contribuție etică ca și coach de echipă înseamnă să fii în serviciul echipei nu să fii autorul sau arhitectul sau animatorul performanței în echipă. Aud frecvent experiențe de coaching de echipă unde coach-ul a făcut exerciții de „animare a ședințelor” sau de „energizare” a membrilor echipei, dar și experiențe în care a adus „pastile de informație” sau a dat „o mană de ajutor„la evaluarea membrilor.

În coachingul de echipă sunt valide aceleași principii de coaching:

• Coach-ul descoperă, clarificăși se aliniază la obiectivele de dezvoltare ale clientului
• Coach-ul încurajează clientul să se autodescopere și săîși maximizeze potențialul de colaborare și maximizare a rezultatelor atinse
• Coach-ul optează pentru soluțiile și strategiile alese de client
• Coach-ul menține și susține responsabilitatea și răspunderea clientului pentru implementarea soluțiilor descoperite de acesta pe parcursul sesiunilor de coaching

Principiile, modul în care coach-ul este prezent și contribuie, competențele de coaching bine dezvoltate fac diferența între coaching și celelalte tipuri de intervenție la nivel colectiv: facilitare, consultanță, training.

Facilitarea ca tip de intervenție în echipă sau grup presupune asumarea responsabilității pentru proces, structură și pașii de lucru dar și ghidare efectivă către anumite rezultate.

Consultanța ca tip de intervenție în echipă sau grup presupune o contribuție concretă într-un domeniu de expertiză și livrarea uneia sau mai multe soluții specifice.

Trainingul sau formarea de competențe se bazează pe o expertiză într-un domeniu anume, un set de cunoștințe și bune practici care susțin expertiza respectivă dar și pe capabilitatea de a împărtăși/transfera această cunoaștere.

Menționez că definițiile coachingului sunt cele setate de International Coach Federation, ca organism internațional neutru iar distincțiile făcute aici sunt personale, nu toate sunt aliniate cu definițiile date de organismele competente ale fiecărui domeniu profesional menționat mai sus (facilitare, consultanță, training).