Cred că este util să avem distincții între coaching individual și coaching de echipă și să alegem informat ce servește cel mai bine obiectivelor noastre.

Coachingul este un proces de dezvoltare al oamenilor care facilitează performanța înaltă și maximizarea potențialului uman. Deja sunt mulți ani de cand coachingul a dovedit că este un instrument util și că investiția în coaching creează randament înalt. În mediul organizațional, este util să știm cand alegem coachingul individual sau cand ne uităm într-o perspectivă mai largă, colectivă, la coaching de echipă.

Coachingul de echipă a început să fie un serviciu căutat în mediul organizațional la nivel global și local, și în prezent sunt în piață resurse diverse în direcția conturării acestei practici (cărți, cursuri de formare, video-uri, studii de caz). Fiind o practică aflată încă la început este multă confuzie legată de coachingul individual și coachingul de echipă sau de grup, de facilitare, training sau consultanță.

Din perspectiva mea de coach profesionist, cu practică individuală dar și de echipă din 2006i, văd utilă contribuția fiecăruia dintre noi la dezvoltarea acestei profesii. Voi contribui cu o perspectiva persoanală în direcția aceasta, cu mențiunea că această perspectivă s-ar putea să nu fie completă, sau pe înțelesul tuturor și cu siguranță încă mai am multe de învățat în acest sens.

Descriu mai jos cateva distincții care pe mine mă ajută să am claritate ca și coach atunci cand sunt în prezența unui potențial client care este interesat de schimbare, transformare organică, din interior și atingere de rezultate noi, diferite de cele atinse în prezent.

• Coachingul individual, așa cum este aceasta definit de către International Coach Federation, presupune „parteneriatul cu clientul într-un proces creativ provocator de gandire, pentru maximizarea potențialului clientului.”
• Coachingul de echipă are o definiție aliniată cu perspectiva individuală: „parteneriatul într-un proces co- creativ și reflectiv cu o echipă, cu dinamica sa și relațiile echipei, într-un mod în care echipa este inspirată să își maximizeze abilitățile și potențialul, pentru a-și atinge scopul și obiectivele comune„. Echipa ca întreg este clientul de coaching.

Coachingul de echipă are un nivel de complexitate mult mai mare decat coachingul individual, deoarece fiecare membru al echipei contribuie în echipă cu ganduri, idei, persprective, emoții, energie, istorie … diferite. Întreabă o echipă de 5 oameni ceva și vei obține explicit cel puțin 5 răspunsuri diferite. La nivel implicit, nivelul nespus din echipă, vei avea cel puțin 5 răspunsuri emoționale diferite, 5 seturi de credințe diferite, nevoi, dorințe și înțelegeri. La care putem adăuga și contribuția echipei ca întreg. Este un sistem complex chiar și în acest exemplu 🙂

Scopul unei echipe este să unească diferențele membrilor către un obiectiv comun.

Rolul unui coach de echipă nu este să conducă schimbarea echipei ci să creeze condițiile necesare în echipă care susțin echipa însăși să își maximizeze potențialul.

Competențele coachingului individual și cele ale coachingului de echipă, așa cum sunt ele definite de International Coach Federation, din perspectiva mea, sunt aceleași (cu mențiunea că în coachingul de echipă aceste competențe sunt mult mai ample, mai bogate ca manifestare, dată fiind complexitatea). Competențele coachingului de echipă au aceleași competențe de bază, încorporand complexitatea și dinamica echipei ca întreg.

A avea o contribuție etică ca și coach de echipă înseamnă să fii în serviciul echipei nu să fii autorul sau arhitectul sau animatorul performanței în echipă. Aud frecvent experiențe de coaching de echipă unde coach-ul a făcut exerciții de „animare a ședințelor” sau de „energizare” a membrilor echipei, dar și experiențe în care a adus „pastile de informație” sau a dat „o mană de ajutor„la evaluarea membrilor. Din perspectiva mea, cred că nu vorbim despre coaching de echipă aici, ci poate de facilitare, training pentru echipă.

În coachingul de echipă sunt valide aceleași principii de coaching:

• Coach-ul descoperă, clarifică și se aliniază la obiectivele de dezvoltare ale clientului
• Coach-ul încurajează clientul să se autodescopere și să își maximizeze potențialul de colaborare și maximizare a rezultatelor atinse
• Coach-ul optează pentru soluțiile și strategiile alese de client
• Coach-ul menține și susține responsabilitatea și răspunderea clientului pentru implementarea soluțiilor descoperite de acesta pe parcursul sesiunilor de coaching. Principiile, modul în care coach-ul este prezent și contribuie, competențele de coaching bine dezvoltate fac diferența între coaching și celelalte tipuri de intervenție la nivel colectiv: facilitare, consultanță, training.

• Facilitarea ca tip de intervenție în echipă sau grup presupune asumarea responsabilității pentru proces, structură și pașii de lucru dar și ghidare efectivă către anumite rezultate.
• Consultanța ca tip de intervenție în echipă sau grup presupune o contribuție concretă într-un domeniu de expertiză și livrarea uneia sau mai multe soluții specifice.
• Trainingul sau formarea de competențe se bazează pe o expertiză într-un domeniu anume, un set de cunoștințe și bune practici care susțin expertiza respectivă dar și pe capabilitatea de a împărtăși/transfera această cunoaștere. Menționez că acestea sunt definiții și distincții personale, nu toate sunt aliniate cu definițiile date de organismele competente ale fiecărui domeniu profesional menționat mai sus (facilitare, consultanță, training). International Coach Federation a clarificat bine distincțiile dintre modalitățile de a lucra cu o echipă, aici