Încetinire – substantiv feminin; acțiunea de a încetini și rezultatul ei; a reduce viteza, intensitatea.

Mă trezesc dimineaţa devreme, mă simt energizată, odihnită şi simt că încep bine o zi de muncă. Seara sunt împreună cu familia, mă simt disponibilă și prezentă pentru ei, simt energie pentru a petrece timp de calitate împreună.

• Cât de des trăiești acest mod de începe și finaliza o zi obișnuită în cursul săptămânii?

În întreaga mea activitate în câmpul muncii, peste 23 de ani, amintirile care au rămas cu mine sunt cele ale zilelor infernale: zile cu multă muncă, presiune, ședințe după ședințe, stres, oboseală, agitație continuă. Și sunt multe astfel de zile. Cred că am atins mai multe puncte de oboseală și limita mea de toleranță a crescut continuu. M-am obișnuit să mă simt obosită frecvent, să simt că nu dorm suficient, să mă simt alergată și că sar mereu din una în alta. Lucrez zilnic în organizații diferite și aud povești similare, întâlnesc lideri din ce în ce mai obosiți, care se plâng că toată ziua sunt în ședințe și abia seara reușesc să facă ceva activitate, fără să fie întrerupți. Un studiu arată că, în medie, un CEO al unei companii din top 500, are doar 28 minute de timp neîntrerupt, pe zi. Mulți dintre dintre noi, poate avem 1-2 ore de activitate neîntreruptă, pe zi, și ne-am obișnuit cu ideea că suntem multitasking.

O zi obișnuită de lucru pentru mine înseamnă emailuri, telefoane, întâlniri, livrare în proiectele asumate. Pe lângă sau printre muncă eu adaug stres, presiune, agitație, grabă și multe alte trăiri și emoții. Cam așa este fiecare zi de lucru, poate diferă proiectele, intensitatea, presiunea și capabilitatea mea de a îngrămădi cât mai multe într-o singură zi.

Fără idealizare, cred că activitatea mea profesională poate fi și altfel decât cu oboseală, presiune, grabă, îngrămădirea multor activități în agenda fiecărei zile. Această idee a început să germineze în urmă cu câțiva ani însă nu am făcut nici o schimbare – am continuat să muncesc la fel de mult, să îmi aglomerez agenda și să mă asigur că încarc fiecare spațiu liber în agendă. Pentru mine a fost nevoie ca un eveniment neprevăzut, dureros, să mă trezească la realitate: muncesc prea mult și mă pierd pe mine. Abia în acest punct am făcut schimbarea: am încetinit ritmul, am redus intensitatea, muncesc inteligent, iau lucrurile mai ușor, aloc timp pentru mine.

Acest mod de a trăi și a munci este ceva nou pentru mine, ceva ce experimentez și îi permit să mă învețe lecții relevante. Câteva lecții învățate de mine în acest spațiu nou sunt:

• În spațiul liber fricile tind să iasă la suprafață și să ocupe locul: frica de a pierde oportunități, frica de a nu face suficient, frica de a nu câștiga suficient. Am învățat că suficient este o alegere, nu o cantitate. Eu aleg cât și când este suficient pentru mine.
• În spațiul liber sunt conectată cu mine, cu ceea ce îmi doresc cu adevărat, cu ceea ce este important pentru mine
• Am învățat să muncesc inteligent: am obiective clare, structuri simple de lucru, am focus pe oportunități dar și disciplina de a acționa în moment, fără amânare. Nu las pe mâine ce pot face astăzi. Am învățat să muncesc cu mai multă plăcere, cu eficiență. Am învățat să investesc timp și atenția și într-o cauză socială (eu am ales să contribui la a dezvolta o piață a muncii incluzivă, echitabilă și diversă în România) și trăiesc bucuria că pot contribui la ceva mai mare decât mine.

Trăim cu toții într-o lume în continuă schimbare, cu o dinamică accelerată, cu o presiune socială și organizațională de a face cât mai mult, de a avea cât mai mult, de a consuma cât mai mult. A încetini ritmul, a avea limite clare în muncă și în viață, a fi conștient cât este suficient, a fi conectat cu tine și cu nevoile tale sunt alegeri împotriva curentului.

Cred că oamenii care schimbă lumea sunt cei care aleg cu înțelepciune cum să meargă împotriva curentului.

În practica de coaching am privilegiul de a antrena mulți lideri care aleg să meargă împotriva curentului, în diferite domenii, de la lideri din mediul corporatist la antreprenori. Poate părea că a încetini ritmul, când ești într-o poziție de conducere, este mai ușor ca antreprenor, însă am multe exemple de lideri din mediul corporatist, care au făcut această alegere. Voi exemplifica aici 2 alegeri de a încetini ritmul din practica mea din ultima vreme – 1 exemplu este din zona antreprenorială și alt exemplu este din mediul corporate.

Unul dintre antreprenorii cu care am lucrat ca și coach și-a propus ca obiectiv să crească compania pe care a înființat-o și o conduce: viza o creștere a cifrei de afaceri, a numărului de clienți și mărimea proiectelor implementate. Iar acest obiectiv îi cerea să iasă în piață, să facă networking, să fie vizibil. Și în același timp, intenția sa era să fie prezent în familie și să se bucure de un anumit hobby. Era într-o zonă de conflict între nevoia de a crește compania și nevoia de a fi cu familia și adesea, trăia multă frustrare, oboseală încercând să le îngrămădească pe toate în agendă. În procesul de coaching au fost multe schimbări pe care antreprenorul le-a introdus în munca sa și în relația cu timpul. Una dintre ele a fost ca în agenda sa să fie doar activitățile de care are nevoie ca să își atingă obiectivele – agenda sa să reflecte doar prioritățle sale, nu și pe ale altora.  În rest, spațiu liber. Unul din exercițiile frustrante pentru antreprenor a fost sa regândească întreaga sa structură de lucru și a pornit de la un calendar gol. Această regândire a structurii sale l-a dus și la regândirea câtorva procese relevante din companie.

Am apreciat lucrul cu antreprenorul și las aici, pentru inspirație câteva întrebări care l-au ajutat pe el (și pe mine 🙂

• Ce ar fi posibil dacă în calendar ai adăuga ceea ce ai nevoie pentru a reuși să atingi obiectivele asumate?
• Ce ar fi posibil dacă agenda ta ar reflecta prioritățile tale, nu pe ale altora?
• Un exercițiu de imaginație: imaginează-ți un calendar gol, nu ai nimic planificat, nimic integrat în calendar.
• Ce alegi să pui mai întâi?

Am antrenat un lider din mediul corporate – un lider într-un rol de conducere regional responsabil pentru succesul mai multor companii în țări diferite. Acest lider, femeie, era prinsă într-un angrenaj de ședințe, întâlniri, proiecte … foarte strâns. Agenda era zilnic plină, era stabilită pe săptămâni în avans și cuprindea multe călătorii (după pandemie a revenit la călătorii săptămânale în regiune).  Mandatul asumat de acest lider la intrarea în rol a fost unul de a aduce o schimbare în organizațiile respective, schimbare ce necesita un focus mai maree pe clienți și pe calitatea produselor. Însă structura de lucru era adânc consolidată și în aproape 1 an și-a dat seama ca a intrat într-o structură în care schimbarea nu este posibilă. A realizat că are nevoie de aliați împreună cu care să introducă schimbări mici și continue. Iar ca să facă alianțe și parteneriate cu oamenii cheie din organizațiile de care era responsabilă avea nevoie de timp. În procesul de coaching și-a asumat o decizie simplă, mică care a avut un impact mare:  în fiecare zi alocă 1 oră pentru pauza de prânz. Fără mâncat pe grabă, mâncat în fața calculatorului … 1 oră în care are timp pentru ea, să te bucuri de prânz. Unele prânzuri erau doar pentru ea, altele erau împreună cu oameni cheie. Numea această oră „timp pentru gândire”. O altă schimbare mică pe care a implementat-o a fost să spargă ședințele care aveau o recurență periodică, fără termen de finalizare. Dar și să chestioneze ședințele în care era invitată și să clarifice contribuția sa. I-a luat ceva vreme și o doză de curaj, mai ales că organizația era una relațională și nu era cultivată confruntarea, însă în timp a reușit să creeze timp și spațiu de gândire a schimbării împreună cu alți oameni. A fost o mișcare împotriva curentului și  știu că sesiunile de coaching au ajutat acest lider să țină direcția și să nu se piardă pe sine în acest proces.

Mă apropii de a concluziona ideile din acest articol și văd util să adresez și elefantul din cameră. Atunci când te pui pe tine pe primul plan, obiectivele și nevoile tale, este posibil să spui multe NU-uri. Este util să spui NU lucrurilor care nu sunt importante acum pentru tine. Din experiența personală, alegerea de a spune NU (curat, simplu, fără justificare este reperul meu personal) va genera și conversații dificile. Vor fi oameni în jurul tău care vor lua NU-ul tău în mod personal, vor fi momente în care va trebui să explici perspectiva ta cu asumare. Acesta este prețul de a spune DA la obiectivele, nevoile, prioritățile tale. Eu consider că este un preț ce merită plătit 🙂