Încetinire – substantiv feminin; acțiunea de a încetini și rezultatul ei; a reduce viteza, intensitatea.
Mă trezesc dimineaţa devreme, mă simt energizată, odihnită şi simt că încep bine o zi de muncă. Seara sunt împreună cu familia, mă simt disponibilă și prezentă pentru ei, simt energie pentru a petrece timp de calitate împreună.
- Cât de des trăiești acest mod de a începe și finaliza o zi obișnuită în cursul săptămânii?
Ritmul muncii și oboseala acumulată
În întreaga mea activitate în câmpul muncii, peste 23 de ani, amintirile care au rămas cu mine sunt cele ale zilelor infernale: zile cu multă muncă, presiune, ședințe după ședințe, stres, oboseală, agitație continuă. Și sunt multe astfel de zile.
Cred că am atins mai multe puncte de oboseală și limita mea de toleranță a crescut continuu. M-am obișnuit să mă simt obosită frecvent, să simt că nu dorm suficient, să mă simt alergată și că sar mereu din una în alta.
Lucrez zilnic în organizații diferite și aud povești similare, întâlnesc lideri din ce în ce mai obosiți, care se plâng că toată ziua sunt în ședințe și abia seara reușesc să facă ceva activitate, fără să fie întrerupți.
Un studiu arată că, în medie, un CEO al unei companii din top 500 are doar 28 minute de timp neîntrerupt pe zi. Mulți dintre noi poate avem 1–2 ore de activitate neîntreruptă zilnic și ne-am obișnuit cu ideea că suntem multitasking.
De la aglomerație la conștientizare
O zi obișnuită de lucru pentru mine înseamnă emailuri, telefoane, întâlniri, livrare în proiectele asumate. Pe lângă sau printre muncă eu adaug stres, presiune, agitație, grabă și multe alte trăiri și emoții.
Fără idealizare, cred că activitatea mea profesională poate fi și altfel decât cu oboseală, presiune, grabă și îngrămădirea multor activități în agenda fiecărei zile.
Această idee a început să germineze în urmă cu câțiva ani însă nu am făcut nicio schimbare – am continuat să muncesc la fel de mult, să îmi aglomerez agenda și să mă asigur că încarc fiecare spațiu liber.
Pentru mine a fost nevoie de un eveniment neprevăzut, dureros, care să mă trezească la realitate: muncesc prea mult și mă pierd pe mine.
Abia în acest punct am făcut schimbarea: am încetinit ritmul, am redus intensitatea, muncesc inteligent, iau lucrurile mai ușor, aloc timp pentru mine.
Lecții învățate din încetinire
Acest mod de a trăi și a munci este ceva nou pentru mine, ceva ce experimentez și îi permit să mă învețe lecții relevante. Câteva lecții învățate de mine în acest spațiu nou sunt:
- În spațiul liber fricile tind să iasă la suprafață: frica de a pierde oportunități, frica de a nu face suficient, frica de a nu câștiga suficient. Am învățat că suficient este o alegere, nu o cantitate. Eu aleg cât și când este suficient pentru mine.
- În spațiul liber sunt conectată cu mine, cu ceea ce îmi doresc cu adevărat, cu ceea ce este important pentru mine.
- Am învățat să muncesc inteligent: am obiective clare, structuri simple de lucru, focus pe oportunități și disciplina de a acționa fără amânare. Am învățat să muncesc cu mai multă plăcere și eficiență. Am ales să investesc timp și atenție într-o cauză socială și trăiesc bucuria de a contribui la ceva mai mare decât mine.
A merge împotriva curentului
Trăim într-o lume cu dinamică accelerată și presiune de a face cât mai mult, de a avea cât mai mult, de a consuma cât mai mult. A încetini ritmul, a avea limite clare, a fi conștient cât este suficient sunt alegeri împotriva curentului.
Cred că oamenii care schimbă lumea sunt cei care aleg cu înțelepciune cum să meargă împotriva curentului.
Două exemple din practica de coaching
Exemplu din zona antreprenorială
Unul dintre antreprenorii cu care am lucrat ca coach și-a propus să crească compania: cifra de afaceri, numărul de clienți, mărimea proiectelor. În același timp, intenția sa era să fie prezent în familie și să se bucure de un hobby.
Trăia un conflict constant între creșterea companiei și viața personală. Una dintre schimbările majore a fost ca agenda sa să reflecte doar prioritățile sale reale. În rest – spațiu liber.
Un exercițiu frustrant, dar revelator, a fost să pornească de la un calendar complet gol și să reconstruiască structura de lucru.
Pentru inspirație, câteva întrebări care l-au ajutat:
- Ce ar fi posibil dacă în calendar ai adăuga doar ceea ce ai nevoie pentru a-ți atinge obiectivele?
- Ce ar fi posibil dacă agenda ta ar reflecta prioritățile tale, nu pe ale altora?
- Imaginează-ți un calendar gol. Ce alegi să pui mai întâi?
Exemplu din mediul corporate
Am antrenat un lider din mediul corporate, într-un rol regional, cu o agendă extrem de încărcată. Mandatul său era să aducă schimbare, însă structura de lucru făcea schimbarea aproape imposibilă.
Decizia mică, dar cu impact mare: în fiecare zi aloca 1 oră pentru pauza de prânz – timp pentru gândire. A început să chestioneze ședințele recurente și rolul său în ele. A fost o mișcare împotriva curentului, dar a creat spațiu pentru schimbare reală.
Elefantul din cameră: a spune NU
Când te pui pe tine pe primul plan, este posibil să spui multe NU-uri. Alegerea de a spune NU (curat, simplu, fără justificare) va genera conversații dificile.
Vor fi oameni care vor lua personal acest NU. Acesta este prețul de a spune DA la obiectivele și prioritățile tale. Eu consider că este un preț care merită plătit
