Una dintre temele recurente în procesele mele de coaching cu lideri este legată de absență – mai exact, de tiparul liderului absent.
Mă refer la persoane care ocupă roluri de conducere (manageri, directori, executivi, fondatori), dar care nu îndeplinesc responsabilitățile asociate rolului. Sunt absenți – uneori conștient, alteori inconștient – din responsabilități cheie de leadership, pentru că atenția lor este direcționată în altă parte.
Aceste responsabilități includ managementul oamenilor, susținerea lor în rol, setarea obiectivelor și a rezultatelor dorite, asigurarea proceselor necesare, implicarea în rezolvarea conflictelor și dezvoltarea oamenilor și a echipei. Aceste competențe sunt esențiale pentru reușita unei echipe sau organizații.
Cine este liderul absent
Liderii absenți sunt profesioniști care au ajuns în poziții de conducere, atât ca angajați, cât și ca antreprenori, dar care nu conduc cu adevărat. Adesea se bucură de privilegiile rolului, însă atenția lor este direcționată către alte preocupări – din organizație, familie, industrie sau viața personală.
Uneori sunt pur și simplu deconectați de la organizație și de la echipa pe care o conduc, din motive personale sau profesionale.
Liderul absent este un tipar de leadership toxic, mai puțin vizibil și mai puțin discutat decât alte tipare precum liderul narcisist, dictatorul, agresorul sau liderul incompetent.
Impactul leadershipului absent
În practica mea am observat că liderul absent ajunge să îndeplinească responsabilități ale altor roluri, evitând tocmai responsabilitățile specifice rolului său de lider.
Impactul acestui tipar este multiplu:
- performanță scăzută a echipei sau organizației
- nivel ridicat de stres și frustrare
- pierderi de timp, bani și resurse
- oameni care se simt ignorați, excluși sau demotivați
- plecări premature din organizație
Din perspectivă sistemică, atunci când liderul nu este în rolul său, acest tipar se multiplică în întreaga organizație. Alți oameni nu își asumă complet rolurile, iar atmosfera de muncă devine încărcată, ineficientă și nesatisfăcătoare.
Am observat frecvent confuzia dintre absență și delegare, autonomie sau maturitate profesională. În realitate, sistemul nu este funcțional – fie liderul nu vede acest lucru, fie evită să îl vadă.
O paralelă psihologică
Din perspectivă psihologică, văd o paralelă între leadershipul absent și sindromul părintelui absent, cunoscut pentru impactul negativ asupra dezvoltării sănătoase a copiilor și a familiei.
Un exemplu din practică
În proiectele mele de coaching am întâlnit frecvent acest tipar. Iată un exemplu anonimizat:
Mihai este liderul unei organizații de servicii și coordonează o echipă de management. Este un bun profesionist, pasionat de industrie, clienți și leadership. Totuși, în interiorul organizației, această pasiune îi ocupă aproape tot timpul.
După plecarea unui manager performant, Mihai recrutează un profesionist senior pentru rolul vacant. Integrarea în rol – o responsabilitate cheie a liderului – este tratată fragmentat, în momente aleatorii, pe fondul unei agende „foarte ocupate”.
După câteva luni, noul manager alege să plece, spunând că nu se regăsește și nu simte că se poate integra în organizație.
Ce înseamnă prezența liderului
Din perspectiva mea de coach, a fi prezent în rolul de lider („leadership presence”) nu înseamnă o rețetă sau un standard unic.
Oamenii și echipele se află în stadii diferite de dezvoltare și au nevoi diferite. Angajații noi sau la început de drum au nevoie de o prezență explicită și claritate, în timp ce profesioniștii seniori necesită un alt tip de acompaniere.
Ceea ce definește liderul absent nu este doar lipsa de acțiune, ci și lipsa de interes, atenție și dialog. A face loc în agendă pentru oameni,
