Una dintre ideile pe care o am în minte despre leadership, este auzită pe teren, într-un proiect de coaching: „leadershipul se face cu picioarele și managementul cu mâinile”. Un coleg îi explică unui client că dacă vrea să aibă impact ca lider trebuie să fie prezent printre oameni dar și să își suflece manecile, să organizeze și să eficientizeze munca lor. Rezonez cu paralela aceasta și văd util să mai adaug o parte a corpului care este implicată în practica leadershipului: vocea.
Ce înseamnă vocea autentică a liderului
„A avea voce” este o cerință de bază dacă ești cantăreț însă „a fi o voce” spune ceva despre impactul pe care un om îl are. Văd o corelație între leadership și a fi o voce ca lider – consider că este una dintre definițiile leadershipului.
„A te face auzit(ă)”, „a da voce ideilor tale”, „a fi ascultat(ă)”, „a-ți împărtăși perspectiva”, „a da feedback”, „a pune limite”, „a cere feedback”, „a da feedback”, „a cere ajutor”, „a seta directia” sunt câteva caracteristici ale vocii noastre autentice.
Capabilitatea de a le pune în practică spune multe despre competența noastră de leadership, indiferent dacă suntem în roluri de conducere, în profesii liberale, în familie, societate. Par caracteristici simple însă pot avea un impact mare în amprenta și valoarea pe care fiecare o poate aduce.
A le pune în practică poate însemna asumare de riscuri, încredere, curaj, deschidere dar și aroganță, critică, neîncredere. Pun focus în acest articol pe cultivarea unei voci autentice ca lider, deoarece, cum spune Rumi „jumătate din frumusețea noastră vine din modul în care vorbim”.
Conversațiile interne, externe și impactul asupra leadershipului
Conversațiile noastre ne definesc ca omeni: atât conversațiile interne, cele din mintea noastră, cat și conversațiile externe. Modul în care noi vorbim cu noi înșine, dialogul interior, ne împuternicește sau ne ține mici. Una dintre marile provocări pe care le văd în sesiunile de coaching cu lideri este de a fi conștienți și de a alege responsabil conversațiile noastre cu noi înșine.
Un exercițiu de reflecție – pentru cei care vor să pună atenția pe vocea internă: te invit să te gândești la vocea internă, la mesajele pe care ți le spui tu, ție, preponderent.
- Ce fel de voce este vocea internă?
Observ frecvent corelația dintre vocea internă și vocea externă – când vocea internă este preponderent critică, la fel este și cea externă (în sensul în care îți va veni natural să te exprimi critic, să exprimi natural acest tip de perspectivă).
În conversațiile externe, prin ideile pe care le aducem în conversație sau prin tăcerea noastră, devenim mici sau ne lărgim prezența, amprenta, impactul. Prin dialogul nostru sau prin tăcere, noi micșorăm sau înălțăm cealaltă persoană și limităm posibilitățile dintre noi. Modul în care ne folosim vocea determină calitatea relațiilor noastre, cine suntem noi în echipă, în organizație, în familie, în lume și ceea ce acestea pot fi și pot deveni.
Vocea autentică și teama de judecată
Din rolul de coach, întâlnesc mulți manageri și profesioniști care sunt foarte atenți, precauți, rezervați (adesea întâlnesc oameni care se limitează, se micșorează pe ei înșiși) cu modul în care aleg să fie vizibili, să se exprime pe ei înșiși și ideile lor, să aibă inițiative sau să se facă auziți, să fie o „voce” autentică, deoarece alții îi vor judeca, îi vor critica. Critica doare, la fel și judecata.
Neutralitatea vocii
Una dintre lecțiile mele relevante legate de articularea ideilor proprii, atât în scris cat și verbal, în ședințe, întâlniri de business și nu numai, este o lecție din coaching – ca și coach am învățat că am nevoie de o neutralitate a vocii. Am nevoie să îmi exprim ideile în mod neutru:
- fără atașament față de ideea exprimată, ea poate fi acceptata sau nu, si ambele perspective sunt ok pentru mine,
- fără să critic,
- fără să minimizez cealaltă persoană,
- fără să învinuiesc,
- fără să reduc la tăcere sau să închid gura altcuiva,
- fără să rejectez sau să destabilizez o persoană/echipă prin ceea ce spun.
Pentru mine este o lecție grea, încă mai lucrez în direcția aceasta – acesta este un obiectiv de învățare continuă pentru mine.
Din rolul de coach dar și de lider, partener, prieten, am învățat că, prin ceea ce spun, direct sau indirect, pot submina, descalifica, pot rejecta ideile altor persoane, percepțiile lor, realizările, credințele, valorile sau perspectivele pe care le au.
Am învățat că acest mod de a fi prezentă într-o conversație are un impact negativ asupra disponibilității și abilității celorlalți de a se exprima în relație cu mine. Este un comportament subtil, însă atunci când atenția mea include și neutralitatea vocii, pentru mine este o reușită.
O concluzie importantă
Una dintre concluziile și lecțiile mele învățate, consider că merită subliniată aici: noi suntem reponsabili doar de noi înșine și ne putem schimba doar pe noi înșine.
Pentru mine, asta înseamnă leadership sănătos: să fiu conștientă de prezența și impactul pe care eu îl am în lume. Și aici coachingul este procesul care creează valoare pentru toți cei interesați de prezența și impactul lor.
Dacă vezi util să îți dezvolți vocea autentică ca lider te invit să ne cunoaștem și să ne antrenăm împreună aici.
