“Toata viata am invatat ce sa fac ca sa urc pe scara ierarhica. Si am reusit: stiu sa joc jocurile politice din bord, stiu ce parghii am la dispozitie pentru a atinge obiectivele pe care le primesc. Am sacrificat familia pentru asta si multa vreme am crezut ca acesta este pretul pentru succesul pe care il am. Singura problema este ca a ajuns sa imi placa din ce in ce mai putin persoana care am devenit”
Sunt multi conducatori performanti in organizatiile din Romania, iar Maria (un nume generic, pentru a respecta confidentialitatea) este unul dintre ei: o femeie care a ajuns la conducerea unei organizatii mari, multinationale, cu sute de angajati in filiala locala si cu o cifra de afaceri impresionanta. Este o femeie foarte respectata pentru profesionalismul sau si pentru disciplina muncii pe care o are. Cultura organizationala in care Maria actioneaza este foarte centrata pe rezultate de business si exista credinta ca nevoile personale sunt tabu, este ceva despre care nu se vorbeste acolo. Primeaza nevoile de business si credinta conform careia “suntem aici sa facem bani, nu sa ne simtim bine”. Cunosc multe organizatii in care nu este loc ca oamenii sa se manifeste plenar, in sensul de a nu separa viata profesionala si ceea ce fac la munca si a exclude viata personala, pasiunile si interesele, ceea ce noi suntem ca oameni. Sunt medii de lucru aspre, puternic centrate pe atingerea rezultatelor cu orice pret, in care umanitatea nu prea isi mai are locul. In astfel de medii de lucru sunt vizibile frecvent simptome ale burn-out-ului, motivatie si angajament scazut al oamenilor – oameni care se simt captivi intr-un sistem sau organizatie fara sens. Multi dintre ei fac tot felul de sacrificii si compromisuri, la diferite niveluri, pentru a ramane acolo insa foarte multi dintre ei, desi vin la serviciu in fiecare zi, muncesc cu un randament scazut si frustrare, dorind sa fie oriunde altundeva, mai putin in organizatia respectiva.
Ca lider de business, Maria a ajuns la varf, insa ca om simte ca este prea mare pretul platit pentru a se mentine acolo, iar satisfactia si implinirea venite din partea profesionala este mult prea mica si de scurta durata. Vede cultura organizationala de acolo, ii simte repercursiunile in acelasi mod ca toti angajati, insa si-a dat seama ca este un sistem mult prea mare, pe care nu il poate schimba singura. A ales sa se schimbe pe sine si sa schimbe modul in care ea se manifesta plenar, autentic in relatiile cu colegii ei, modul in care nu mai permite existenta compromisurilor si a sacrificiilor, si nici nu mai incurajeaza controlul si neincrederea in cei din jur. Schimbarea ei ca lider a inceput sa fie vizibila in organizatie, insa nu este bine primita de ceilalti lideri, obisnuiti cu un stil de conducere dur, cu “o mana de fier”, iar Maria a ales sa iasa din acest sistem inchis, in care se simte sufocata.
Nu este sustenabil sa ne sacrificam dezvoltarea personala, viata de familie, pasiunile, aspiratiile, pentru a atinge succesul in business. Nu putem vorbi de organizatii sanatoase, umane, atunci cand liderii lor fac compromisuri si sacrificii. Nu putem vorbi de sustenabilitate, de responsabilitate inalta atunci cand liderii demonstreaza un comportament care nu serveste la exprimarea lor autentica, plenara, ca oameni.
Angajamentul si entuziasmul oamenilor, disponibilitatea lor de a contribui cu tot ce au mai bun in organizatie, apare atunci cand oamenii respectivi ating si rezultate personale. Acestea sunt, de obicei, lucruri care nu se discuta in organizatii – parca este o credinta nescrisa care spune “cand intrati aici lasati-va viata la usa”.
– Care este pretul succesului tau?
